Prin noile Coduri Penale, funcţiile judiciare au fost separate . Interviu cu judecătorul Carmen Mihaela Timişan, preşedintele Tribunalului Hunedoara

Natalia Bumbac

Noile Coduri Penale, atunci când au intrat în vigoare, au fost prezentate ca un set de legi, care pe lângă faptul că au fost actualizate, au avut menirea de a uşura munca magistraţilor. Pe lângă toate aceste aspecte, noile legi au adus mai multe modificări a măsurilor preventive sau stabilirea limitelor pedepselor penale. Despre câteva dintre aceste prevederi legislative şi modul în care sunt aplicate am stat de vorbă cu judecătorul Carmen Mihaela Timişan (foto), preşedintele Tribunalului Hunedoara.

– De la intrarea în vigoare a noilor coduri penale a trecut aproape un an şi jumătate, timp în care magistraţii au reuşit să se familiarizeze cu modificările apărute în noile texte de lege. Care sunt principalele schimbări la nivelul activităţii instanţelor, au uşurat noile coduri în vreun fel munca judecătorilor?
Într-adevăr, de la 1 februarie 2014, au intrat în vigoare Noile Coduri în materie penală, Noul Cod Penal (NCP) şi Noul Cod de Procedură Penală (NCPP). Acest fapt nu a însemnat o scădere a volumului de activitate a magistraţilor. Principala modificare a constat în separarea funcţiilor judiciare, respectiv funcţia de urmărire penală, de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, cea de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi funcţia de judecată. Aceste funcţii sunt exercitate de judecătorul de Drepturi şi Libertăţi, de judecătorul de Cameră Preliminară şi de instanţa de judecată a fondului. Precizez că funcţia de Drepturi şi Libertăţi este incompatibilă cu cea de Cameră preliminară şi fond, fiind exercitată de magistraţi diferiţi.
– Sunt sau nu favorabile infractorilor Noile Coduri Penale, aşa cum susţin unele voci?
– În ceea ce priveşte noutăţile din NCP se regăsesc, ca instituţii juridice, renunţările la aplicarea pedepsei, instituţia amânării aplicării pedepsei şi cea a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Alte comentarii pe această temă nu pot fi făcute.
– Ce ne puteţi spune despre eliberarea pe cauţiune, ce presupune acest concept şi la ce face referire?
– Este vorba de controlul judiciar pe cauţiune, o măsură preventivă care poate fi adoptată atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, celelalte măsuri preventive fiind reţinerea, controlul judiciar, arestul la domiciliu şi arestul preventiv. Orice măsură preventivă, inclusiv controlul judiciar pe cauţiune, poate fi dispusă, dacă există probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune, dacă sunt necesare în scopul desfăşurării procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii altor infracţiuni. Măsurile preventive trebuie să fie proporţionale cu gravitatea acuzaţiilor şi necesare pentru realizarea scopului urmărit. Controlul judiciar pe cauţiune poate fi dispus de către procuror, sau de judecătorul de Drepturi şi Libertăţi, cel de Cameră Preliminară, sau judecătorul de Fond, din oficiu sau la cererea inculpatului, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale şi inculpatul depune o cauţiune stabilită de organul judiciar. Valoarea cauţiunii este de cel puţin 1.000 de lei şi se stabileşte în funcţie de gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului, situaţia materială şi obligaţiile măsurii, care sunt destul de numeroase.
– Sunt cazuri de suspecţi sau inculpaţi de la noi din judeţ pentru care s-a aplicat măsura controlului judiciar pe cauţiune, aşa cum este prevăzută în NCP?
– Da, a fost un singur caz la noi în judeţ în care s-a aplicat controlul judiciar pe cauţiune conform NCP.
– Despre brăţările electronice pe care cei aflaţi sub control judiciar ar trebui să le poarte ce ne puteţi spune? Sunt sau nu obligatorii?
– Printre obligaţiile pe care le are o persoană sub control judiciar este de a primi un sistem electronic de supraveghere, doar că Ministerul Afacerilor Interne nu a primit fondurile necesare pentru a pune în practică această prevedere legală.
– Şi o altă curiozitate pe care o avem este legată de persoanele condamnate pe viaţă. Există în noile legi o prevedere conform căreia deţinuţii pot cere modificarea pedepsei din condamnare pe viaţă la o pedeapsă cu limită în timp la împlinirea unei anumite vârste?
–  În NCP se prevede ca în cazul persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă, atunci când împlinesc 65 de ani în timpul executării pedepsei, această pedeapsă să poată fi înlocuită cu una de 30 de ani de detenţie. Însă, atenţie, cuvântul cheie este „poate”. Asta, în condiţiile în care persoana condamnată a avut o conduită bună pe toată durata pedepsei, a îndeplinit toate obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească şi a avut progrese în vederea reintegrării sociale. Pe Vechiul Cod Penal era prevăzut ca la vârsta de 60 de ani să poată fi făcută o cerere de schimbare în 25 de ani a unei condamnări pe viaţă.