PROCEDURA DE URGENŢĂ, ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂ
Doris Visirin, avocat
Reglementată de Codul de Procedură Civilă, ordonanţa preşedinţială este o procedură ce are în vedere necesitatea soluţionării, în regim de urgenţă, a unor cereri care vizează măsuri provizorii sau grabnice pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar mai putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Condiţiile pentru ca instanţa să poată pronunţa o soluţie de admitere a unei cereri de ordonanţă preşedinţială trebuie să fie îndeplinite cumulativ. În primul rând, trebuie dovedită urgenţa, aceasta fiind condiţia care justifică procedura, apoi trebuie ca măsurile dispuse să aibă un caracter temporar (de regulă până la judecarea unui alt litigiu), judecătorul să nu se pronunţe asupra fondului cauzei, ci să cerceteze doar aparenţa dreptului reclamantului.
Dat fiind faptul că cererea de ordonanţă preşedinţială se poate formula în orice domeniu, în legătură cu orice litigiu de fond, instanţa competentă să o judece este instanţa competentă să se pronunţe asupra litigiului principal.
Pentru judecarea cererii, părţile pot fi citate, conform regulilor de citare în cauzele urgente sau, în situaţii deosebite care impun acest lucru, poate fi judecată fără citarea părţilor. De asemenea, se încuviinţează doar probele a căror administrare nu ar necesita timp îndelungat şi în general care tind la dovedirea urgenţei.
Hotărârea pronunţată este supusă apelului, în termen de cinci zile de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părţilor şi în cinci zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea lor.
Ordonanţa preşedinţială este o procedură uzitată în domeniul dreptului familiei (de ex. stabilire domiciliu minor), dreptului locativ, raporturilor de vecinătate şi de proprietate, în materia executării silite, în contencios administrativ, litigii de drept comercial şi este deosebit de utilă pentru rezolvarea provizorie a unor situaţii urgente.
