Dr. Biochimist Manuela Ştef
Sindromul metabolic defineşte prezenţa simultană la aceeaşi persoană a cel puţin 3 din următoarele dereglări metabolice: hipertensiunea arterială, toleranţa scăzută la glucoză (susceptibilitate de hiperglicemie), obezitatea (în special abdominală) şi dislipidemia (cu niveluri crescute de trigliceride şi niveluri scăzute de lipoproteine cu densitate mare, HDL colesterol).
Se estimează că aproximativ 20-25% din populaţia adultă a planetei suferă de sindrom metabolic, în special populaţia de vârstă medie şi vârstnicii. La pacienţii cu sindrom metabolic riscul de infarct cardiac sau accident vascular cerebral (AVC) este de trei ori mai mare comparativ cu persoanele care nu sunt afectate de această boală. De asemenea, aceşti pacienţii prezintă o predispoziţie de patru ori mai mare la diabetul de tip 2.
Obezitate abdominală determină rezistenţa la insulină care este principalul mediator în sindromul metabolic. Glucoza nu mai poate fi metabolizată şi se acumulează în muşchi, grăsime şi ficat, având drept consecinţa apariţia bolilor cardiovasculare, a diabetului zaharat de tip 2 şi a ficatului steatozic.
Tratamentul primar al sindromului metabolic implică adoptarea unui stil de viaţă sănătos, care constă într un aport redus de calorii (scăderea cu 5-10% în greutate în primul an), efectuarea a cel puţin 30 de minute de activitate fizică zilnic (de exemplu, mersul pe jos în pas alert) şi modificarea stilului alimentar (evitarea consumului de alimente bogate în glucide concentrate, lipide saturate, alcool, sare şi zahăr). În cazurile mai grave, boala necesită tratament medicamentos, pentru a controla tensiunea arterială, colesterolul şi glicemia.
STIMAȚI CONCETĂȚENI ROMÂNI Mă adresez fiecăruia dintre Domniile Voastre deoarece țara noastră, a fiecăruia în…
Mai mulți bărbați din comuna Ilia, membri unei bande, au furat mai multe animale dintr-o…