REPERE MEDICALE. Suplimentele alimentare

Dr. biochimist Manuela Ştef

Suplimentele alimentare sunt preparate ce conţin vitamine, săruri minerale sau alte substanţe cu efect nutriţional sau fiziologic, precum fibrele, aminoacizii, acizii graşi, enzimele, prebioticele, probioticele, extractele vegetale şi animale. Suplimentele alimentare sunt indicate atunci când, din anumite motive, acestea lipsesc din organism sau când nivelul acestora este sub limita normală. Suplimentele alimentare se comercializează sub diferite forme: capsule, tablete, extracte hidroalcoolice, pulbere sau unguente.
Vitaminele şi mineralele reprezintă categoriile cele mai populare de suplimente alimentare, deorece acestea sunt substanţe absolut necesare unei bune funcţionări a organismului, iar când nu pot fi sintetizate în mod natural, ele pot fi aduse din exterior prin aportul de suplimente.
Vitaminele sunt micronutrienţi organici, esenţiali pentru desfăşurarea funcţiilor organismului. Vitaminele antioxidante reprezintă o clasă de substanţe nutritive des întâlnită în suplimentele alimentare, implicate în sănătatea sistemului imunitar prin protejarea celulelor de acţiunile distructive ale radicalilor liberi, substanţe care pun în pericol sănătatea. Cele mai eficiente s-au dovedit vitamina C (acidul ascorbic), vitamina E (alfa-tocoferolul) şi pro-vitamina A (beta-carotenul), acestea exercitând o intensă activitate antioxidantă din momentul pătrunderii în sistemul digestiv uman.
Suplimentele alimentare cu conţinut de oligoelemente precum bor, seleniu, cupru, zinc, magneziu şi calciu sunt des utilizate, datorită rolurilor importante pe care le au mineralele în multiple procese fiziologice. De exemplu, calciul şi fosforul intră în componenţa oaselor şi dinţilor, iar fierul este o componentă a hemoglobinei şi intervine în transportul oxigenului în sânge. Principala sursă de minerale este alimentaţia, aceşti compuşi nefiind sintetizaţi în organism.
Suplimentele alimentare sunt benefice, eficiente şi absolut necesare în cazul carenţelor nutriţionale sau în perioadele în care organismul este slăbit de boală. Se recomandă administrarea de suplimente alimentare, pe o perioadă determinată de timp, cu pauze de câteva luni între cure şi în doze stabilite în prealabil de medic. Aceste suplimente joacă mai mult rolul unor adjuvanţi şi nu sunt capabile de a trata singure anumite afecţiuni, administrate în combinaţie cu alte medicamente pot să faciliteze efectul medicamentelor utilizate, având capacitatea de a reduce intensitatea bolii. Consumate în exces sau pe perioade lungi, indiferent că este vorba de o boală sau de anumite deficienţe, suplimentele pot să conducă la efecte adverse, de la unele simple până la unele foarte însemnate.
În general, suplimentele alimentare sunt supuse unui număr mic de teste iar consumul acestora pe termen lung poate produce dereglări la nivelul organismului. De exemplu, hipercalcemia, hipercalciuria şi hiperfosfatemia sunt semne iniţiale ale supradozei de vitamina D. Excesul de vitamine din grupul B nu este în general toxic, fiind corelat însă cu stări de greaţă, vărsături, tahicardie sau anumite fenomene alergice. Dureri de cap, greţuri şi vertij sunt date de administrarea unei cantităţi mari de vitamina C, precum şi de calciu şi magneziu. Consumate excesiv, suplimentele alimentare pot provoca leziuni hepatice, efecte grave asupra sistemului circulator şi nervos. În cazuri rare s-a semnalat producerea de accidente vasculare cerebrale sau infarct miocardic acut. De asemenea, suplimentele pot provoca o serie de efecte adverse în cazul coadministrării cu alte medicamente.