Robert, dresorul pasionat de câini

Sorina Popa

La vârsta de şapte ani a primit primul său câine, un boxer. De atunci, au trecut ceva ani, iar pasiunea pentru animale, în special pentru câini, a crescut. La 14 ani, un vecin l-a îndemnat să deschidă o şcoală de dresaj la Deva. Aşa s-a născut Asociaţia Fidelius, deschisă împreună cu Torino Bocăniciu.
Cinci în toată ţara
Robert Berger este instructor de dresaj canin. Şcoala sa de dresaj canin, Proberger, se află în satul Hărţăgani, din comuna Băiţa. Un loc mirific, unde am ajuns ştiind că omul se pricepe foarte bine la dresajul canin. Robert vorbeşte aproape non-stop. Pe faţa lui se vede bucuria că îşi face datoria, minut cu minut, secundă cu secundă. De la şcoala lui, animalele ies educate, ceea ce nu poate decât să-i încânte pe stăpâni. Şi, chiar dacă animalul stă departe de casa lui, până face cursul, revederea cu un animal altfel este una de excepţie.
Robert Berger, care a fost la început asistent de dresaj, se numără acum printre cele cinci persoane din ţară care are selecţia de pază şi apărare. Îl ajută în munca de zi cu zi soţia, Serena, care la rândul ei este asistent de dresaj canin. Şcoala Proberger funcţionează din 2014.
„În primul rând, trebuie să iubeşti animalul. Şi să ai flerul necesar ca să poţi dresa animalul. Pentru că nu oricine care trage de lesă poate dresa câini. Există multe secrete pe care le înveţi la stagiile de pregătire. De fapt, trebuie să le furi, aceste secrete”, povesteşte dresorul. De la 14 ani, când a avut un ciobănesc german, nu face decât dresaj. Asta, deşi în familie nimeni până la el nu s-a ocupat de aşa ceva. I-au trecut prin mâini zeci de câini pe care i-a dresat.  A participat la concursuri cu câinii clienţilor. Întotdeauna, la fiecare participare, a fost pe podium. Fără excepţie. Munca şi dăruirea cu care se ocupă de animale îi aduc satisfacţii imense. Bucuria rezultatelor, la fiecare câine pe care îl dresează, i se citeşte lui Robert pe faţă. Vorbeşte despre aceste patrupede ca despre prietenii lui cei mai buni. Trăieşte pentru asta. Zi şi noapte, gândurile sale se îndreaptă spre sufletele animalelor. Cum îi poate educa, cum să lucreze cu fiecare.
Cursul durează două luni
Dar de ce e nevoie de dresajul câinilor? Dacă proprietarii nu vor să-şi ducă patrupedele pe la concursuri, e nevoie să le aducă la şcoală?  Ei bine, Robert Berger susţine că da. „Trebuie să-i controlezi agresivitatea animalului. Să ştie să facă pază. Să aştepte, să nu sară pe om, să nu îl murdărească. Prima greşeală pe care o fac majoritatea proprietarilor de câini este că îi învaţă pe aceştia să sară cu două labe pe ei. Greşit. Corect este ca animalul să stea frumos, să aştepte comenzile. Un curs de dresaj durează, pentru toate rasele, două luni. Într-o lună fac cu ei disciplina. Reuşesc să le impun disciplina. Vârsta ideală ca să aduci animalul la dresaj este atunci când are trei-patru luni. În acest fel nu învaţă prostii, vine la şcoală şi totul decurge frumos din acel moment. Apoi, e foarte important să îi dai recompensă câinelui. Acesta nu trebuie să facă totul mecanic, ci de plăcere, pentru că ştie că va primi o recompensă. După părerea mea, ideal ar fi ca toţi proprietarii de câini să îi ducă la dresaj. Să îl înveţe minimum de disciplină”, spune dresorul Robert Berger.
Ciobănescul belgian, favorit
De atâţia ani, de când face munca asta, Robert a reuşit să dreseze aproape 80 la sută din rasele de câini. Cel mai uşor, spune el, lucrează cu ciobănescul belgian, rasa pe care o îndrăgeşte aşa de tare, că are în curte cinci asemenea animale. „Ciobănescul belgian Malinois este un câine foarte rapid. Cu acesta, cu cei din rasele Doberman, Rottweiler, e uşor de lucrat. În schimb, cel mai greu se munceşte cu cei din rasa Shar Pei şi Chow Chow. Sunt foarte încăpăţânaţi. Cu Ciobănescul german nu îmi place, deoarece li s-au schimbat caracteristicile. Nu mai sunt ca acum 20 de ani. Pe de altă parte, mă ocup şi de câini destinaţi copiilor cu probleme, cu diferite tipuri de handicap. Un asemenea animal e necesar să îndeplinească mai multe criterii. Să fie aportor, să nu muşte copiii, să nu fie agresiv. Câinele îl ajută pe copil să vorbească, în caz că nu face asta, în general micuţii îşi revin foarte bine cu ajutorul acestor câini.