România, condamnată pentru „Moartea studentului Lazăr”, din Dobra

Nicolle Ebner

În data de 16 februarie 2010, statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, să plătească despăgubiri de 20.000 euro fostului viceprimar al comunei Dobra, Eugenia Lazăr (foto), al cărei fiu a murit cu zile, în urmă cu 10 ani, în secţia ORL a Spitalului Judeţean Deva.

Dreptate, după 10 ani
Zece ani s-a judecat Eugenia Lazăr, mama lui Adrian, un băiat înalt ca bradul şi puternic precum un rugbist, doar-doar cineva îi va face dreptate şi-i va pedepsi pe medicii din cauza cărora s-a prăpădit fiul ei, la vârsta de doar 22 de ani. „Cinci ani m-am judecat în ţară, pe la toate instanţele. Doar Curtea de Apel Alba mi-a dat dreptate, în rest, anchetele poliţiştilor şi instanţele de judecată au acţionat în aşa fel, încât să-i protejeze pe cei vinovaţi, autorităţile române muşamalizând totul. Am bătut pe la toate uşile, dar nimeni nu a vrut să mă ajute să-i fac dreptate fiului meu. Dr. Mircea Cinteză a reuşit să adune vreo cinci doctori din Colegiul Medicilor, care au recunoscut că fiul meu a murit cu zile, dar au refuzat să-mi semneze un document oficial în acest sens, că nu puteau să-şi acuze colegul de breaslă din Deva. Atunci, în martie 2005, am pornit acţiunea la CEDO, împotriva statului Român. Mi-au acceptat cererea imediat după ce le-am trimis-o, iar eu nu am făcut altceva decât să le pun la dispoziţie toate documentele, exact la termenul solicitat”, a declarat Eugenia Lazăr, pentru MESAGERUL HUNEDOREAN. După cinci ani, mama îndurerată primeşte sentinţa de la Strasbourg. În  dosarul „Eugenia Lazăr contra Statului Român“, judecătorii europeni au sancţionat faptul că medicii din Spitalul Judeţean Deva au intervenit prea târziu, pentru ca fiul Eugeniei Lazăr să poată fi salvat şi au stabilit faptul că disfuncţiile din spital au fost posibile şi din cauza legislaţiei deficitare din domeniul sanitar. Pentru încălcarea art. 2 din Convenţie, privitor la dreptul la viaţă, statul român a fost obligat să-i plătească mamei îndurerate daune morale de 20.000 euro.

Banii de la stat, donaţi unui spital
Dovada clară de malpraxis vine după 10 ani, în care o mamă nu şi-a găsit liniştea, până când nu-i va face dreptate fiului său. Acum, după ce s-a văzut cu sentinţa în mână, este descumpănită. „Ce să fac acum, să mă judec din nou cu ei? După ce am primit plicul, m-a cuprins aşa, o stare de linişte, că cineva mi-a dat dreptate. Dar ce folos? Fiul meu putea să trăiască şi în zi de astăzi, dacă medicii îşi făceau datoria. Cât despre cei 20.000 de euro, cred că am să cumpăr un aparat medical, pentru o secţie ORL dintr-un spital. Să văd, nu m-am hotărât încă. Nu banii m-au interesat când am dat statul în judecată, ci pedepsirea vinovaţilor. Pe Adrian, nu pot să-l mai învii, nici cu toate miliardele din lume”, mai spune mama, încă îndurerată de pierderea fiului.

A cerut ajutor trei ore
Nenorocirea s-a petrecut în vara anului 2000. Tânărul Adrian, în vârstă de 22 de ani, unul din cei doi fii ai familiei Lazăr, tocmai venise de la facultate, în vacanţă şi chiar din prima zi s-a pus pe muncă, umăr la umăr cu părinţii lui, care ridicau o casă în Dobra. Era într-o zi de sâmbătă, şi după ce a lucrat cât 10, Adrian s-a dus la scaldă şi apoi să bea o bere cu prietenii din sat. Pe la miezul nopţii, Adrian a început să se plângă că-l doare gâtul, iar în jurul orei 2.00 a rugat-o pe mama lui să-l ducă la spital. „Am ajuns la urgenţă pe la 2.30 dimineaţa şi după ce i-au făcut nişte injecţii, ne-au trimis pe secţie, la ORL. Acolo, alte injecţii cu cortizon şi cam atât. În loc să-şi revină, starea lui Adrian a devenit tot mai critică. Pe la 4.30, după două ore de plimbat continuu pe holul secţiei, mi-a spus că nu mai poate respira. Atunci, l-au chemat de acasă pe doctorul Valeriu Marcu, şeful secţiei, pentru că numai el avea voie să facă traheoctomii. Pentru o incizie de jumătate de centimetru, l-au legat de pat. Au spus că băiatul meu era violent, dar el se zbătea, pentru că, fiind culcat pe spate, nu putea respira”, îşi aduce aminte Eugenia Lazăr.
Intervenţia medicului specialist şi a anestezistului a venit prea târziu. Adrian nu a mai putut fi salvat. Intrase în stop respirator imediat după ce medicii l-au imobilizat de pat. Tânărul de 22 de ani, de aproape doi metri înălţime, venit pe picioarele lui la spital, a murit sub ochii medicilor, după ce timp de trei ore a cerut ajutorul acestora.
Mormântul lui Adrian este placat în marmură şi tot timpul îngrijit de mama al cărei suflet va fi veşnic nemângâiat de pierderea suferită.