Se munceşte din greu, ca românii sã o ducã bine!

  Sorina Popa

Acum un an, când, a început guvernarea Ponta, Carmen Hărău (foto) nu era un nume aflat în atenţia publică, sau a partidelor, ca potenţial deputat de Hunedoara.

Reporter – Şi totuşi, aţi obţinut un scor de 72 la sută în alegeri şi vă găsim acum, după nici o jumătate de an de activitate în Parlamentul României, un politician matur, membru al uneia dintre cele mai grele comisii parlamentare, având numeroase intervenţii, declaraţii politice şi interpelări. Susţineţi activitatea unui guvern. Cum vedeţi această activitate cu ochii politicianului încă nerutinat, care până mai ieri, era un respectat om de afaceri?
Carmen Hărău – Dacă este să vă răspund sincer, cum v-am obişnuit, dovedind, astfel, că, da, aveţi dreptate, nu am devenit încă un politician, sunt eu însămi surprinsă de evoluţia pe care a înregistrat-o viaţa mea în ultimul an. Totul s-a întâmplat ameţitor de repede: decizia mea de a candida, indiferent de formulă, în USL sau independent, onoarea pe care PNL mi-a făcut-o de a mă nominaliza drept candidat după doar 24 de ore de la intrarea în partid, campania electorală, încrederea copleşitoare sub presiunea căreia mă găsesc în fiecare clipă, reprezentată de cele 72 de procente, Comisia de buget finanţe în care am lucrat bugetul pe 2013, oamenii care vin la audienţe cu probleme pentru care uneori nu ai soluţie, textele de lege pe care trebuie să le analizez temeinic, pentru a nu înrăutăţi viaţa oamenilor şi da, guvernul Ponta, pe care, ca membru USL, trebuie să-l susţin, şi să-l creditez cu încrederea că ne va face tuturor viaţa mai bună.
Când m-am hotărât să candidez, aveam deja convingerea că guvernul Ponta şi USL pot fi vehicolul politic de cotitură a României spre bunăstare. Vă pot spune acum, după un an, că nu sunt dezamăgită. Nu m-am înşelat. Există în structura politică din care fac parte bună credinţă şi mult interes pentru mai bine. Atâta doar că mi-aş dori să putem avansa mai repede, mediul de afaceri în care eu m-am format reacţionează mai rapid, când se iau măsuri bune de management. În politică, totul este mai încet, iar eu nu prea am răbdare. Nici oamenii care ne-au votat nu mai au răbdare şi nu poţi să-i învinovăţeşti pentru asta. Prea au dus-o greu, de prea multă vreme. Dar găseşti, la tot pasul, „bombe”, care stau să explodeze, şi în legislaţie, şi în administraţie şi în economie. Înaintez ca pe un câmp minat. Conjunctura economică mondială nu ne ajută deloc. Iar cea politică tinde să se deterioreze şi ea pe fondul sărăciei extreme în care au ajuns mari grupuri de oameni de pe tot globul, inclusiv din UE. Acesta este contextul în care guvernul Ponta trage spre lumină o ţară sărăcită, înfruntând în plus condiţiile puse de FMI, constrângerile unui buget de austeritate, dificultăţile coabitării cu Cotroceniul şi cele ale menţinerii unei alianţe politice care are puţini prieteni şi foarte mulţi duşmani, inclusiv în mass media. Dar hunedorenii, şi nu numai ei, trebuie să aibă certitudinea că se munceşte din greu, pentru ca la sfârşitul acestui mandat să se trăiască mai bine în România.