ŞI ÎN POLITICÃ, DOI OCHI SUNT MAI BUNI DECÂT UNUL SINGUR
De multe ori, am fost puşi în faţa unor decizii pe care trebuia să le luăm. Deciziile au fost şi vor fi vizavi de soarta propriei persoane, a familiei sau a unei comunităţi mai restrânse. Dar noi, prin calitatea pe care o avem, trebuie să luăm decizii care vor afecta soarta naţiunii române în ansamblul ei. Este adevărat că aceste decizii pot afecta naţiunea într-o măsură mai mică sau una foarte mare.
Acum, când se pune problema modificării constituţiei, cred că deciziile noastre, ale poporului prin referendum, decizia legislativă finală, va afecta profund societatea românească. La acest moment, de cotitură, aş zice, trebuie să reflectăm profund, pentru ca soluţia finală să fie una cu adevărat în favoarea naţiunii române. În general, sunt de acord cu modificările care se propun. Totuşi, există un punct de vedere personal diferit de cel al iniţiatorilor, când vorbim de PARLAMENT – unicameral sau bicameral. La fel, am un punct de vedere diferit când vorbim de reducerea numărului de parlamentari la 300. De ce 300 şi nu 321, sau 361 ori 371. Cred că cifra ar trebui stabilită în funcţie de viitoarea structură a statului şi potrivit cu noua gândire de organizare administrativ-teritorială a ţării. Încercând să fac o sinteză a avantajelor şi dezavantajelor celor două sisteme, putem arăta, după unii autori, că:
Dezavantajele sistemului bicameral sunt:
1. Procedura greoaie şi îndelungată de adoptare a actelor normative;
2. Risc de lipsă de consens între cele două camere pe marginea unui proiect de lege;
3. Costuri ridicate de întreţinere şi funcţionare datorate numărului mare de parlamentari şi personalului administrativ care îi deserveşte.
Dezavantajele sistemului unicameral sunt:
1. Creează premisele autoritarismului şi deciziilor arbitrare, prin faptul că există o mult mai mare posibilitate de subordonare sau dominare a sa de către o forţă politică majoritară;
2. Nu constituie o reprezentare prea fidelă a voinţei poporului, întrucât numărul redus al membrilor săi este limitativ;
3. O calitate mai redusă a legilor elaborate, procesul electoral fiind unul mai superficial;
4. Control mai slab al Executivului şi a Preşedinţiei.
De regulă, sistemul unicameral este specific statelor mici, cum ar fi: Bulgaria – cu 7,3 milioane locuitori, Grecia – cu 10,6 milioane locuitori, Letonia – cu 2,3 milioane locuitori, Lituania – cu 3,5 milioane locuitori, Ungaria – cu 10,2 milioane locuitori şi 386 deputaţi, Suedia – cu 7,3 milioane locuitori şi 349 deputaţi.
Sistemul bicameral se găseşte în ţări ca: Anglia, Austria, Belgia, Cehia, Franţa, Italia, Germania, Irlanda, Olanda, Polonia, Slovenia.
Încercând să trag o concluzie personală, cred că, în actuala conjunctură politică şi economică, trebuie menţinut sistemul bicameral. Am convingerea că mai trebuie să lucrăm la unitatea noastră în cuget şi simţire ca să ajungem la o importantă sintagmă: „o naţiune, o singură cameră”. Pericolele sunt multe încă. Ele vor dispărea pe măsură ce scena politică va fi mult întinerită, cu oameni rupţi de un anumit sistem de gândire.
Iosif Veniamin Blaga, deputat PDL în Colegiul Uninominal nr. 2 Orăştie