Ştefan Gros, ciobanul legendă vie

Natalia Bumbac

Moş Ştefan, aşa cum îi zic apropiaţii, a împlinit în acest an un secol de viaţă. E vioi şi sprinten, la fel ca acu’ 30 – 40 de ani, pe când adulţii de azi care-l cunosc erau copii. Nu s-a plâns niciodată de sănătate şi are poftă de muncă în continuare. Pentru că, la cei 100 de ani împliniţi, este angajat în continuare cu carte de muncă la stâna din Retezat a omului de afaceri din Lupeni, Emil Părău.
Vorbeşte ore întregi în versuri
Zece ani au trecut de la momentul în care Ştefan Gros (foto) a venit să se angajeze cu acte în regulă la ferma hunedoreanului, unde a rămas până în prezent, cu câteva scurte întreruperi. Nu mai avusese carte de muncă până la 90 de ani, iar obţinerea şomajului la 96 de ani a fost o adevărată aventură plină de peripeţii pentru el. Este cel mai în vârstă angajat din România, poate chiar din lume, cu carte de muncă, spune Emil Părău. Iar memoria pe care o are şi faptul că poate vorbi ore întregi doar în versuri, strigături şi zicători din bătrâni, l-a făcut pe omul de afaceri să adune toate aceste perle populare în două volume de carte, intitulate „Ciobanul – legendă vie”. Îl cunoştea din anii ‘80, de pe vremea când era inginer silvic, iar fiul lui avea doi ani şi îşi făcuse poze călare pe măgarul lui Moş Ştefan, pe care le are şi azi.
Nu i-a plăcut să stea în şomaj
„În 2005 m-a sunat şi mi-a spus că este Ştefan. Nu mi-a venit să cred că mai era în viaţă, îl cunoşteam de pe vremea lui Ceauşescu şi era tot moş. Aflase că mi-am cumpărat oi şi a vrut să intervină pentru fiul lui, care era cioban în Spania, să-l angajez. La scurt timp m-a sunat să mă întrebe dacă îl angajez şi pe el. I-am spus să vină la mine, era vioi, nici nu credeam că un om poate fi la 90 de ani atât de sprinten şi sănătos. L-am angajat, până atunci nu avusese carte de muncă. A avut o întrerupere de trei luni, la 96 de ani, când a stat trei luni în şomaj, pe timp de iarnă. Mai mult nu a rezistat, mi-a zis că vrea să se întoarcă la muncă. Atunci i-am făcut contract pe perioadă nedeterminată, el spunându-mi că îmi garantează că va fi în formă până la o sută de ani”, ne-a relatat Emil Părău. Şi, s-a ţinut de cuvânt. Ştefan Gros a ajuns la 100 de ani, este în continuare angajat, acum, fiind pentru scurt timp în concediu de odihnă. Este apt de muncă din punct de vedere fizic şi, probabil în primăvară va ieşi iar cu mioarele, susţine omul de afaceri.
Născut în vârf de munte
Ştefan Gros s-a născut într-o localitate din judeţul Alba, de sărbătoarea Sfântului Dumitru, în octombrie 1917, în vârful muntelui, la strunga de oi a familiei. De mic s-a ocupat de păstorit şi nici acum, la 100 de ani, nu îşi poate închipui viaţa lui fără mioare. A fost înrolat în al Doilea Război Mondial, de unde s-a întors veteran, dar de muncit cu carte de muncă nu a muncit, pentru că meseria de cioban nu era recunoscută pe vremuri. Bătrânul provine dintr-o familie longevivă, tatăl şi bunicul lui, ambii au trecut de 100 de ani. Întrebat fiind cum a reuşit să ajungă la o vârstă atât de înaintată şi pe deplin sănătos, Moş Ştefan răspundea că „oieritul şi viaţa în munţi l-au ţinut sănătos şi în viaţă”. O viaţă care presupune mâncare curată, multă mişcare şi linişte.