Straja, perla montană a județului are un nou brand turistic
Maximilian Gânju
Stațiunea din vestul Văii Jiului a fost identificată ani la rând cu multe atracții, de la frumosul Baloo și până la tunelul sfinților ori procesiunea unică în țara noastră, respectiv Drumul Crucii. Devenită în utlimii ani o stațiune de schi de top din România, Straja primește de acum o nouă propunere de brand, una legată de istoria locului. ”Tinutul Lupilor” este propunerea făcută de consultantul în marketing în turism Daniel Roșca, cel care a elaborat și propunerea de brand pentru regiunea Văii Jiului, respectiv ”Tinutul Momârlanilor”. https://tinutulmomarlanilor.ro/straja-si-regatul-lupilor/
Straja și Regatul Lupilor
În vremuri de demult, când Dacia era un regat întins și sălbatic, Vârful Straja era considerat un loc sacru, un tărâm unde pământul și cerul se întâlneau prin spiritele naturii. Aici, se spune că lupii nu erau simple fiare, ci străjeri ai unui secret vechi, legat de sufletul muntelui și de cei care, în viața lor, jurau să îl apere. Legenda începe cu un rege dac puternic, Carbal, care domnea asupra acestor pământuri. Carbal era un conducător iubit și respectat, cunoscut nu doar pentru curajul său în luptă, ci și pentru legătura profundă cu pământul pe care îl proteja. Stia că Muntele Straja nu era doar o înălțime, ci un loc în care natura și spiritul oamenilor erau una. În inima muntelui, Carbal găsise adăpost de multe ori, iar lupii săi îl însoțeau în toate bătăliile, fiindu-i atât tovarăși cât și protectori tainici. Într-o noapte de iarnă, pe când invadatorii se pregăteau să atace cetățile dacilor, regele s-a retras în pădurile Strajei, cerând ajutorul spiritelor naturii. Acolo, în fața unei stânci acoperite de mușchi, Carbal s-a rugat Zeiței Cerna, zeița muntelui și a lupilor, pentru o putere mai mare decât cea a oamenilor. În acea noapte, un lup imens, alb ca zăpada, i-a apărut, ochii săi de chihlimbar privindu-l adânc. Lupul nu era o simplă fiară, ci spiritul muntelui însuși. El i-a oferit regelui un pact: să își dăruiască inima pământului, să devină unul cu natura și, în schimb, lupii străjeri îl vor apăra pentru totdeauna. Carbal a acceptat, și, din acea zi, lupii de pe Straja au devenit gardienii săi eterni. Regele dac nu a mai fost văzut vreodată de oamenii săi, dar lupii cu blănuri argintii au început să vegheze asupra munților, apărând tărâmul de invadatori și protejând echilibrul sacru dintre om și natură. Se spune că sufletul lui Carbal trăiește printre acești lupi, ghidându-i în tăcere.
Astăzi, cei care urcă pe Muntele Straja și ascultă cu atenție pot simți încă prezența lui Carbal și a Airei. Lupii, veșnicii străjeri ai muntelui, își continuă veghea, protejând pământul sacru și legătura dintre oameni și natură. Iar cei care sunt suficient de curajoși și curați pot, uneori, zări printre copaci o umbră albă, un lup cu ochi de chihlimbar care îi privește, păzindu-le drumul și amintindu-le că Muntele Straja este mai mult decât piatră și pământ — este un suflet viu, vegheat de străjeri nemuritori.
