Subteranele Bucureștiului. ”Porțile Timpului”, pasajele energetice și tunelurile de fugă ale lui Nicolae Ceaușescu

În 1899, istoricul Gheorghe Ionescu-Gion publica ”Istoria Bucurescilor”, iar în cu­prinsul lucrării sale menționa mis­te­ri­oasele tuneluri și catacombe aflate sub oraș, o adevărată rețea subterană care a dat naștere nu numai unor întrebări ră­mase, încă, fără răspuns, dar și unor le­gende incitante.

Se ascundeau membrii societăților secrete
Dincolo de farmecul incontestabil al po­veștilor și legendelor, al misterelor de nepă­truns și al speculațiilor diverse, există date istorice potrivit cărora prima rețea de ca­ta­combe din Capitala României a apărut încă din secolul al XVI-lea.
Mai mult, însuși revoluționarul Tudor Vladimirescu ar fi folosit aceste catacombe pentru a ascunde arme și muniție înaintea Revoluţiei de la 1821. În catacombele Bu­cu­reştiului se ascundeau membrii societăţilor secrete Frăţia şi Eteria, presupunându-se că acolo au fost puse la cale Revoluţiile de la 1821 şi 1848.

Cel mai vechi tunel subteran din București și rețeaua de catacombe
Chiar dacă este greu să întocmești un astfel de clasament, cel mai vechi tunel sub­teran al Bucureștiului este considerat cel construit chiar de Vlad Țepeș. Castelul domnitorului se afla pe locul unde, astăzi, se găsește Palatul Kretzulescu, iar tunelul respectiv – prevăzut și cu guri de aerisire – pornea de la castel, trecea pe sub Parcul Cișmigiu (exista și o ramificație către Schitu Măgureanu) și avea ieșirea în apropiere de zona în care este acum Primăriei Capitalei.
Catacombele Bucureștiului – cele iden­ti­fi­cate până acum – sunt întinse pe o dis­tanță de zeci de kilometri. Practic, Bu­cu­reștiul poate fi străbătut, prin subteran, de la Curtea Veche spre Dealul Mitropoliei și Mănăstirea Antim; spre Cișmigiu, de-a lun­gul străzii Schitu Măgureanu, apoi spre Cotroceni, cu multe ramificații spre Gara de Nord și Cimitirul Bellu.
Documentele istorice – Dicţionarul Geo­grafic din 1898, spre exemplu – precizează că lacul din Cismigiu era legat de Dâm­bo­viţa ”printr-un canal lung de doi kilometri”. În zona Unirii, pe strada Negru Vodă, a fost găsit, la zeci de metri adâncime, un tunel lung de 250 de metri, căptuşit cu cărămidă și cu o lăţime de 1,5 metri, care leagă Curtea Veche de Hanul lui Manuc şi Bi­se­rica Domnească. Alte subterane seculare au fost descoperite în Colentina, iar un vechi tunel subteran lega Palatul Ghica de Mănăstirea Plumbuita, pe sub râul Colen­tina.
Sub Palatul Golescu, situat în zona sta­dionului Giuleşti, a fost descoperit un cori­dor subteran care ducea înspre lunca Dâm­bo­viţei.
„Orașul subteran nu este atât de nein­te­resant pe cât pare, din două motive prin­ci­pale. Primul motiv este că lumea subterană este o temă recurentă în istoria Bucureș­tiului. Această obsesie pentru pasajele și tu­nelurile subterane a apărut din nevoia oa­menilor de a se proteja de invazia tur­cească. Asta și datorită faptului că Bucu­reș­tiul, la fel ca toate orașele extracar­pa­tice, nu a fost fortificat deoarece otomanii nu au permis acest lucru”.