Termocentralele n-au ce arde şi huila furată se vinde la mica publicitate

Maximilian Gânju

Termocentralele din cadrul CEH se plâng că minerii nu scot suficientă huilă, dar producţia ortacilor este vândută de „băieţii deştepţi” fără nici un fel de teamă. Conform legii, huila nu poate fi desfăcută fără o derogare de la Ministerul Economiei, dar Internetul abundă de oferte ale cărbunarilor.

Necesarul de huilă pentru cele două termocentrale din cadrul Complexului Energetic Hunedoara nu poate fi acoperit de minele viabile, iar minerii se străduiesc din greu să umple măcar parţial silozurile. În tot acest timp producţia lor este furată şi vândută pe piaţa liberă pe site-urile de mică publicitate. Afacerea este profitabilă pentru „băieţii deştepţi” şi, chiar dacă nu-şi riscă viaţa şi nici n-au cheltuieli de exploatare, cărbunarii vând huila mai scump decât cheltuiesc ortacii pentru a o scoate din subteran. Tona de huilă este vândută cu 350 de lei, dar se vinde şi la sac de 50 de kilograme, iar profitul este considerabil mai mare, dat fiind faptul că un sac costă 10 lei.
Un exemplu sunt şi anunţurile postate zilele trecute de un „comerciant” din Lupeni (foto), care vinde „huilă spălată, categoria I cu putere calorică mare”. Individul are o „afacere” ilegală, dar înfloritoare, în condiţiile în care poate livra cantităţi de câteva tone fără nici un fel de problemă. Huila provine din furturi de la exploatările miniere, iar în multe cazuri cu complicitatea celor din interior. Complexul Energetic Hunedoara se vede nevoit să cumpere huilă pentru ca termocentralele Mintia şi Paroşeni să funcţioneze la iarnă, iar pierderile provocate de hoţii care roiesc pe lângă unităţile miniere sunt considerabile.
„Hoţii pot sustrage câteva tone din vagoane o dată”, spun oamenii legii care monitorizează fenomenul. Multe lovituri se dau ziua în amiaza mare, iar cei care-i văd pe hoţi se tem să anunţe furtul. Ei spun că sunt periculoşi, pentru că sunt bine organizaţi, dar mai ales informaţi. Furturile de huilă, lemn sau fier sunt un fenomen în Valea Jiului, iar autorităţile le cataloghează ca „furturi ale foamei” deşi unii fac averi pe spatele minerilor.