Terorizaţi de pisici

Nicolle Ebner

În urmă cu vreo doi ani, în presa naţională, făcea furori ştirea potrivit căreia, un român, stabilit în Verona, a fost amendat cu 50 de euro, pentru că şi-a aprins o ţigară într-un parc de joacă pentru copii. În Deva, câteva zeci de persoane sunt terorizate de stăpânii a 35 de pisici, fapt ce demonstrează că, la bloc, animalele au mai multe drepturi decât oamenii şi copiii.

20 de ani de calvar
Proprietarii apartamentelor din blocul nr. 24 de pe B-dul Nicolae Bălcescu sunt de-a dreptul revoltaţi de vidul legislativ, dar şi de neputinţa autorităţilor şi administraţiei locale de a rezolva o problemă cu care, spun ei, se confruntă de 20 de ani. Într-un apartament de la parterul blocului, familia Dumitru Szabo creşte zeci de pisici. Nu s-a ştiut niciodată care a fost numărul cel mai mare al felinelor din apartament, dar, cu siguranţă, niciodată nu a fost mai mic de 35. Timp de 20 de ani, urina motanilor, care-şi marchează tot timpul teritoriul, s-a impregnat în pereţii locuinţei, în parchet, mobilă, covoare, perdele şi chiar în uşa de la intrare, vizibil îmbibată de „marcajul” pisicilor. Apartamentul de la parterul blocului a devenit un adevărat focar de infecţie, o bombă microbiană, iar duhoarea de urină te întâmpină încă de la intrarea în scara blocului. Disperaţi de putoare, oamenii au ajuns să-şi astupe gurile de aerisire din băi şi bucătării şi să-şi etanşeze ţevile care trec prin apartamente.
Povestea pătimiţilor
Proprietarii spun că nu se pot înţelege cu stăpânii pisicilor, nici cu buna, nici cu răul. „Bătrânul are aproape 100 de ani iar soţia lui, vreo 60. El este foarte agresiv şi lumea se fereşte, pentru că înjură, blesteamă şi ameninţă că bate copiii. Dar, ceea ce se întâmplă este un adevărat atentat la sănătatea noastră. Cum deschide uşa apartamentului, peste tot vezi numai pisici, pe masă, sub masă, pe scaune, pe televizor, pe canapea, în geam. Din cauza supărării şi a stresului, soţia mea s-a îmbolnăvit de stomac. Am făcut reclamaţii peste reclamaţii, dar nimeni nu poate să le facă nimic”, spune Nicolae Podeleanu, vecinul familiei Szabo. „Sanepidul le-a dat vreo patru-cinci amenzi, dar degeaba. Trebuie să dai jos tencuiala şi spălaţi pereţii cu soluţii dezinfectante, altfel nu iese mirosul, dar nu ne lasă să ne apropiem de uşa lor”, declară şi Margareta Boldiszar, din acelaşi bloc. Nici conducerea asociaţiei de proprietari nu a avut mai mult succes în relaţiile cu stăpânii celor 35 de pisici. „Am făcut sesizări repetate la Sanepid, la Primăria Deva, am apelat până şi la Protecţia Consumatorilor. Nu mai ştim cui să ne adresăm. Într-un târziu, am reuşit să obţinem de la stăpâna pisicilor angajamentul că va face curăţenie, astfel încât, duhoarea de urină să nu-i mai deranjeze pe ceilalţi locatari. Nici pomeneală”, declară şi Claudia Romanescu, administratorul asociaţiei de proprietari.
Au început să iubească şi câinii
Văzând că nu există legislaţie pentru astfel de cazuri şi în disperare de cauză, oamenii au trimis o nouă adresă către Sanepid, prin care cer intervenţia organelor de specialitate, măcar pentru reducerea numărului de pisici-dacă stârpirea lor nu este posibilă-, dezinfecţia apartamentului-adăpost şi a scării blocului. Mai grav este faptul că, de câteva zile, stăpâna pisicilor a început să prindă drag şi de câinii vagabonzi, cărora le pune mâncare, în fiecare dimineaţă, în faţa geamurilor. Ultima dată, vecinii număraseră vreo şapte câini bătându-se, în faţa scării, pentru mâncare. De teamă să nu le atace copiii, proprietarii stau la pândă şi aruncă mâncarea la coşul de gunoi de pe stradă, înainte să prindă câinii de veste că îi aşteaptă masa.
Prefectul, ultima speranţă
Dacă nici acum nu se va lua nici o măsură, proprietarii din blocul 24 intenţionează să se adreseze prefectului, poate aşa vor reacţiona şi instituţiile descentralizate. Paradoxal, în urmă cu câţiva ani, unele televiziuni naţionale făceau mare tam-tam pe tema familiei Szabo din Deva şi a zecilor de pisici pe care le creşte. O grămadă de asociaţii de protecţia animalelor nu mai ştiau cum să-i felicite pe cei doi pensionari, pentru dragostea arătată faţă de animale. Nimeni, nici reporterii şi nici organizaţiile neguvernamentale nu i-au întrebat pe vecini cum suportă viaţa într-un asemenea mediu.