Totești: Banii din rectificare, singurul colac de salvare

Magdalena Șerban

Constrânși de sumele pe care trebuie să le asigure în cazul cheltuielilor neeligibile din cadrul proiectelor investiționale de­ma­rate pe axe europene și guver­na­mentale, dar și de necesarul pentru cofi­nanțări plus alte capitole fiscale urgente, primarii hunedoreni se întreabă de unde și cum vor face rost de toți acești bani, în cazul în care rectificarea bugetară nu va fi una în concordanță cu nevoile reale. Cel din Totești are calculele făcute, la virgulă.

Astea sunt steagurile, cu astea se defilează
„Dacă ar fi să dăm cifre exacte, aș men­ționa că pentru partea de cofinanțări ale proiectelor europene și guvernamentale, necesitatea noastră bugetară ajunge la 1.680.000 de lei, la asistență socială suntem în urmă cu plățile aferente ulti­me­lor două luni, deci și aici ne trebuie un­de­va la 400.000 de lei pentru a închide tot anul. Fondul salarial al instituției administrative mai înseamnă aproximativ 350.000 de lei ca să onorăm și lunile octombrie, noiem­brie și decembrie din acest an. Sper să și vedem acești bani. Nici nu am avea cum să ne descurcăm altfel, deoarece Ordonanța dată pentru a reglementa condițiile de cre­ditare nu avantajează primăriile care au în­registrat arierate, restanțele fiind dobân­dite pe urma cheltuielilor neeligibile din proiecte care neachitate, în mod automat au devenit arierate. Au fost facturate eta­pi­zat, conform contractului de prestări ser­vicii, într-un an. Mai marii de la București nu au gândit corect. Ce să facem, să nu în­registrăm facturile în contabilitate pentru a a avea o șansă la aceste credite? Neplata cofinanțărilor și a cheltuielilor neeligibile din structura acestor proiecte europene și gu­vernamentale pe care le avem semna­late la 31 decembrie 2020 sunt tocmai una din sursele noastre de nevoi. Cum să le rezolvăm? Sunt cinci programe europene pe care trebuie să le închidem, dar fără să plătim ce ne revine contractual, nu avem cum“, susţine Tiberiu Pasconi (foto), pri­marul comunei Toteşti. Alesul mai spune că dacă visteria locală ar fi generoasă, nu s-ar plânge prea tare și ar rezolva lucrurile pe cont propriu, dar e un simplu buget de co­mună a cărei grilă de impozitare este una stas, potrivit legii, așa că nici pretențiile și așteptările nu pot fi peste limita maximă deja și demult știută.