TVR, sugrumată de controlul politic
Am lucrat mai bine de 14 ani (1992-2006) în Televiziunea română. Voi încerca să parcurg în mare viteză ceea ce s-a petrecut în acea instituţie.
Până în 1996, la începutul anului, FSN, FDSN şi mai apoi PDSR controlau strict aparatul administrativ şi redacţional. Nu exista cenzură, se ajunsese la un fenomen periculos, autocenzura, reporterii ştiau ce anume trebuie să lase sau să scoată pentru ca reportajul lor să intre pe post. Ştirile despre Opoziţia vremii, PNŢcd, Coposu, Raţiu sau Nicolae Manolescu şi PAC, Constantinescu şi CDR (vi-i mai amintiţi…?) erau reduse la minimum şi prezentate aproape obligatoriu într-un context nefavorabil. Se practica dezinformarea prin omisiune şi prezentarea puterii în context favorabil.
În 1997, la începutul anului, regizorul Stere Gulea a devenit preşedintele-director general al TVR. Atmosfera s-a relaxat, fără însă a se putea vorbi despre lipsă de implicaţii politice. La vremea respectivă, nu realizam pe deplin faptul că pleacă ai lor şi vin ai noştri e o falsă bucurie. Se schimba o formă de manipulare, poate mai dură, a lor, cu una mai „soft”, a noastră. Nu există ideal, dar o depolitizare raţională şi rezonabilă putea fi făcută. Oricum, la vremea aceea, s-a reuşit un minimum echilibru. Cred că perioada 1997 – 2000 a fost cea mai corectă din istoria post-decembristă a TVR. Financiar, se stătea bine, partea economică funcţiona. La Societatea Română de Radiodifuziune, tot în vremea aceea, mandatul lui Andrei Dimitriu a fost unul de excepţie din toate punctele de vedere.
După 2001, PSD a reuşit, din păcate, o repolitizare greu suportabilă. Ameninţări, aluzii, control strict al informaţiei, mai ales în campania electorală din 2004. Traian Băsescu, „prietenul” de azi al presei româneşti, nu avea acces pe post. Valentin Nicolau, venit de la Editura Nemira, a fost însă un bun manager – strict economic vorbind. La radio, Dragoş Şeuleanu a fost o catastrofă din toate punctele de vedere, redacţional şi managerial.
În 2005, venirea lui Tudor Giurgiu şi a Rodicăi Culcer părea să fie de bun augur, ca şi a Mariei Ţoghină la radio. Dacă aceasta din urmă a performat remarcabil, nu acelaşi lucru se poate spune despre TVR, de unde Giurgiu şi-a dat demisia, iar Rodica Culcer s-a dovedit o adeptă necondiţionată a lui Traian Băsescu. A plecat şi ea, lamentabil, iar Alexandru Sassu nu a fost capabil să asigure refacerea prestigiului pierdut al instituţiei. Audienţele sunt în cădere liberă.
Acum, o nouă garnitură super-politizată, în favoarea lui Traian Băsescu. La Radio, trocul politic a fost de-a dreptul penibil, indiferent de cine a venit acolo. Până şi rafinatul domn de la UDMR, cel care face figură onorabilă şi de bun-simt, de obicei, prin studiourile Realitatea TV, avea marţi seara reale dificultăţi în a explica situaţia. Prosteala în faţă este adusă la rang de artă.
Sa-mi arate cineva din tara aceasta pe ce a pus mina un roman si a iesit ceva deosebit ?