Viitorul închis
Anul electoral 2014 a început – în fapt, nici nu ne aşteptam la mari minuni din partea politicienilor români -, într-o atmosferă confuză, ce pare să nu-şi găsească vreun rost de limpezire până la alegerile europarlamentare.
Mişcarea stângace de reunire a USL în front comun e viciată de declaraţii paradoxale, între care cea mai uluitoare este aceea că principalele două formaţiuni din alianţă, PSD şi PNL, vor merge în alegeri separat, dar… cu aceeaşi viziune, cu valori transmisibile comune. Cum vine asta, doar mintea jucăuşă a liderilor USL poate înţelege.
Pe de altă parte, decizia de comasare a alegerilor europarlamentare cu referendumul pentru revizuirea Constituţiei provoacă neîncredere şi deja a fost pusă pe tapet chiar în plenul Parlamentului European, punctând o nouă bilă neagră pentru România. Logica neîncrederii ce s-a născut din această comasare a votului este dată, în primul rând, de dimensiunea mare a ambelor teme puse în faţa cetăţeanului român, teme dificil de digerat şi separat.
Cea care ar trebui să fie tema principală, atenuarea euroscepticismului, atragerea cetăţeanului la votul pentru Parlamentul European, înseamnă o atenţie concentrată asupra problematicii europene ce s-a făcut vizibilă în ultima vreme, o problematică dificilă, cu multe puncte spinoase: diferenţele de tratament între state, economia europeană încă strâmtorată, discursurile xenofobe, planurile de atragere a fondurilor europene în următorii şapte ani.
Cealaltă temă, revizuirea Constituţiei, ar fi meritat o consultare separată, pentru că modificările propuse nu sunt tocmai uşor de digerat, iar un vot la întâmplare, la referendum, este mai rău decât păstrarea actualei forme a legii fundamentale.
Confuzia despre care vorbim este sporită şi de incapacitatea guvernului de a propune Uniunii Europene un Acord de Parteneriat concret, clar, cu obiective inteligibile, cu perspective viabile. Asta sporeşte neîncrederea conducerii UE în România şi în capacitatea ei de a-şi gestiona un viitor european predictibil.
Toate acestea, pliate pe creşterea presiunii asupra buzunarului cetăţeanului, pe scăderea drastică a încrederii cetăţeanului în clasa politică românească, fac din anul electoral 2014 un an în care vor domina imprevizibilul şi gesturile emoţionale în faţa celor trei provocări la vot.