VLADIMIR BRILINSKY, „ÎNDĂCITUL” – NOTE DE LECTOR –

La prestigioasa Editură „Cetate Deva” a apărut cartea pe care o pre­zentăm cititorilor. Ea este efortul literar al unui autor puțin prezent în peisajul publicistic românesc. Cartea trebuie citită pentru ca lectorul să surprindă, pe de o parte, dimensiunile reale ale problematicii propuse și, pe de altă parte, trăsăturile de caracter ale celui care o realizează.
Totul pornește cu o surpriză. Coper­țile volumului sugerează, cu o imensă doză de narcisism, prin imaginile pro­puse că autorul și subiectul cărții sunt identice. Da, este scrisă într-un stil alert care, zicem noi, captivează cititorul, demonstrând o determinare literară a autorului.
Dacă forma reprezintă punctul forte al volumului, fondul ei este contradic­toriu. Partea pozitivă constă în aceea că subliniază pasiunea, dăruirea lui Vladimir Brilinsky pentru Munții Orăștiei, pentru monumentele dacice. Dacă ar fi să ne încadrăm în contextul autorului am menționa că pasiunea sa a izbucnit la un moment dat, cu totul interesat, legat de anumite construcții particulare apărute pe drumul ce duce spre Sarmizegetusa Regia.
Această zonă s-a bucurat de atenția autorităților și a specialiștilor de tim­puriu. La începutul secolului al XIX-lea imperialii austrieci s-au sesizat privind importanța zonei. Investigații preli­minare au realizat Téglás Gábor (1848-1916) și Király/König Pál (1853-1927), arheologii Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara (1880-1914). După Marea Unire, statul român a acordat atenția cuvenită aces­tor situri arheologice. Profesorul Univer­sității din Cluj, D.M. Teodorescu (1881-1947) deschide seria cercetărilor siste­matice în Munții Orăștiei, activând în perioada 1921-1940. Acad. Constantin Daicoviciu (1898-1973) a derulat inves­tigația arheologică în Munții Orăștiei începând cu anul 1943, con­sacrând la nivel național și internațional valorile fundamentale ale componentei geto-dace din Istoria Românilor. Dr. Hadrian Daicoviciu (1932-1984) a con­tinuat de­mersul tatălui său alături de dr. Ștefan Ferenczi (1921-2000), dr. Ioan Glodariu (1940-2017) și dr. Adriana Rusu Pescaru. Campaniile de cercetare au fost con­duse din anul 1984 de dr. Ioan Glodariu, secondat de dr. Eugen Iaroslavschi și dr. Adriana Rusu Pescaru, apoi și de dr. Gabriela Gheorghiu. În anul 2009 conducerea Șantierului Arheologic Sarmizegetusa Regia a fost preluată de prof. univ. dr. Gelu Florea de la UBB Cluj-Napoca iar din anul 2021 de dr. Răzvan Mateescu, cercetător la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca. Am realizat această sumară întoarcere în timp pentru a demonstra că Sarmizegetusa Regia s-a bucurat me­reu de atenția specialiștilor, oameni cu entuziasm și pasiune dublate de profesionalism. Trebuia…să apară și o excepție, cu numele Vladimir Brilinsky, care mustește de pasiune și dăruire ne­dublate, din păcate, de profesionalism.
Fondul cărții este, în subtext, unul politic deși nu pare la o primă lectură, regretând o mai veche conducere județeană de tristă amintire. Întregul volum subliniază eforturile autorului în privința atașamentului pentru valorile istorice ale poporului român dar fără vreo urmare pragmatică. Monumentele nu au beneficiat de nici o realizare concretă, Vladimir Brilinsky fiind într-o perpetuă campanie ca un candidat care dorește să ajungă în legislativ dar alegerile îl infirmă mereu. Tragedia sa a devenit și mai apăsătoare după ce con­ducerea de atunci a Consiliului Jude­țean a constatat că nu îndeplinește condițiile de legalitate pe baza studiilor pentru a fi șef de serviciu. În felul acesta a fost așezat în banca ce i se cuvenea. Apoi începe calvarul nemulțumirilor. Din rândurile volumului răzbate ideea că nimeni nu are valoare, că nimeni nu se poate compara cu Vladimir Brilinsky. Sigur, cu câteva excepții care de fapt nu au legătură cu dragostea pentru tre­cutul daco-get.
Vladimir Brilinsky este într-o continuă conspirație precum celebrul complotist Lucius Sergius Catilina (108 î.H- 63 î.H). Marcus Tullius Cicero (106 î.H- 43 î.H) l-a descoperit. În Senatul roman, prin ce­lebrele „Catilinare”, discursuri rostite împotriva conjuraților care doreau sfârșitul Republicii romane acesta a rostit celebra propoziție: „Quousque tandem abutere, Catilina patientia nos­tra?”, care în limba română înseamnă: Până când Catilina îți vei bate joc de răbdarea noastră? Noi, parafrazăm. Până când Vladimir Brilinsky îți vei bate joc de răbdarea noastră?

Dr. Gheorghe Firczak