Ziua Culturii Naţionale…
Ideea de a statua, ca să spun aşa, o zi a culturii naţionale, chiar în 15 ianuarie, dată la care, în 1850, s-a născut poetul Mihai Eminescu, mi se pare o idee bună în sine, o iniţiativă inspirată a Academiei României. Cu siguranţă, foarte târzie. Foarte târzie pentru mulţi intelectuali valoroşi ajunşi la o vârstă prea înaintată spre a mai putea beneficia de avantajele acestei zile – dacă vor exista, ceea ce mă îndoiesc.
Pe de altă parte, sintagmele astea pretenţioase, cu neam şi naţional, mă cam sperie. Sub denumiri pompoase, sunt goale de conţinut. Sau mai bine zis, pline cu acţiuni făcute ca să fie bifate într-un calendar şi „păpate” astfel nişte fonduri, care mai bine s-ar fi dus spre manifestări culturale autentice, cu public care vine de bună-voie, nu adus cu forţa de pe la şcoli, „ca să se umple sala”.
Se vorbeşte mult despre „cultură”, uzând la modul mult prea general de acest termen. Este deplânsă „cultura”, dar nu se investeşte în educaţie, modalitatea concretă de a forma oameni culţi. Sau, mă rog, culţi atât cât se poate. Este deplânsă cultura, dar unui om ca Dumitru Velea, care în numărul ce apare în această săptămână al revistei „POLIticS & Media”, publică un eseu remarcabil despre Mihai Eminescu, nu i se acordă sprijin de către municipalitate pentru publicarea cărţilor. Apoi, este propus pentru a deveni „cetăţean de onoare” al Petroşaniului. Mi se pare cinic. Iar ca o încununare, mai ia omul şi o bilă neagră pentru asta, chiar de la ziarul la care scriu… Îl cunosc şi îl apreciez pe Dumitru Velea, este unul dintre intelectualii veritabili (şi puţini…) pe care îi mai are acest judeţ. Da, nu sunt prea mulţi oamenii cu studii serioase, nu cu diplome luate prin corespondenţă. Oameni care oricând ar putea forma corpul unei Universităţi, mai bună decât ceea ce funcţionează acum pe te miri unde. Doar că aceşti oameni stau, cu bun-simţ, la locul lor, aşteptând să le treacă definitiv vremea, iar locul lor să fie luat de nulităţi, fără valoare culturală, dar cu fiţe şi cu resurse financiare, de care nu te poţi apropia pentru a solicita o finanţare.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece – judeţul pierde în continuare intelectuali. Cei rămaşi pe baricade, cei care pot face faţă unei discuţii aplicate, cei care au prestigiul dat de profunzimea gândirii, sunt marginalizaţi, asemeni lui Dumitru Velea. O fi având omul păcatele lui, dar oricum ar fi, prost nu este. Şi ca să rămânem în contextul Zilei Culturii mai mult sau mai puţin Naţionale, poate îl va consola versul „Te-or învinge nătărăii chiar de-ai fi cu stea în frunte…”
P.S. Salut nucleul format în cadrul Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Hunedoara. Sâmbătă, de Ziua Culturii Naţionale, am fost la un vernisaj al colegilor lor de la Alba, la Galeriile de Artă Forma din Deva. Nici un responsabil cultural oficial nu a fost prezent.
Eu cred ca a fost mai curata si sincera actiunea de la galeriile de arta, daca ar fi participat si „oficialii”, deja puteam sa discutam de multe altele.
La fel, cred ca ar fi buna si ziua nationala a culturii(chiar daca suna cam pompos si am putea zice de ce numai o singura data pe an).
Cred ca in acest deceniu suntem inca,, prea excitati de fenomenul politic(inca nu am invatat sa ne detasam de el, dee …cei 20 -30 de ani dinainte de ’89 , atirna greu)